Cu cât urci în spiritualitatea practică, cu atât realitatea devine mai ”maleabilă”, în sensul că ești capabil să ”curbezi realitatea”, să o ”forțezi” cumva să se alinieze la visele, planurile și dorințele tale. Ești capabil nu doar să trăiești sincronicități, dar să le și generezi. Timpul, spațiul, oamenii, resursele, devin pur și simplu o tablă de șah pe care cumva poți să ”curbezi” lucrurile, să le grăbești, să le amplifici, să le aliniezi la tine.
Sigur că poți trăi în flux, și atunci lucrurile curg și trăiești în sincronicități. Dar e posibil să ai situații în care să nu ai răbdare să mergi cu ritmul natural al vieții și universului, chiar amplificat și optimizat de legea fluxului.
Când Iisus a avut de hrănit 5000 de oameni, n-a așteptat să rezolve legea fluxului, adică în concret cumva să vina cineva pe acolo ”din întâmplare” și să facă o donație de 5000 de pâini și pești. Poate că s-ar fi putut întâmpla și așa, dar poate că s-ar fi întâmplat luna viitoare, iar Iisus avea nevoie să hrănească oamenii azi. Așa că a materializat acea minune, a forțat-o cumva.
A curba realitatea seamănă într-un fel cu acel tip de truc al magicienilor care pun o sămânță și fac să răsară o plantă din ghiveci în fața ochilor voștri. Doar că nu mai e vorba de un truc, ci de un fapt, a curba realitatea înseamnă a accelera foarte mult etapele, timpii, situațiile, a le face să apară la comandă. Exemplul cu ghiveciul e o metaforă, poți curba realitatea în orice aspect al vieții tale: în relații, în afaceri, în politică, în sport, în social, în sănătate, șamd.
Evident, pentru a face asta într-un mod benefic, trebuie să ai niște parametri foarte ridicați și o energie foarte specială. Este ca și cum concentrezi o energie atât de puternică în tine încât devii o ”gaură neagră”, în sensul că în câmpul tău, timpul, spațiul, materia își schimbă proprietățile. Uneori la mâna unor astfel de oameni ceasul se oprește, pentru că timpul lor curge altfel și ceasul nu poate funcționa pe legile fizicii clasice.
Însă mai e un aspect foarte important, poate cel mai important: simplu spus, trebuie să găsește calea să nu ți se urce la cap, să rămâi cu picioarele pe pământ, să îți păstrezi smerenia. Da, poți ajunge să faci ceea ce oamenii numesc miracole, dar trebuie să îți păstrezi discernământul și smerenia. Ești tot un om, ai tot doua mâini și două picioare, dacă te tai la un deget, tot îți curge sânge, tot ți se face foame sau sete sau somn, ca tuturor celorlalți oameni. În multe aspecte ale vieții ești la fel de neajutorat ca toți ceilalți, sau ai aspecte încă de lucrat. Nu ești un semi-zeu. Doar un om pe calea devenirii sale.
RA, fondator School of Light
