Mircea Eliade – Povestea unei iubiri (roman)

“Aceasta nu este doar povestea unui om, căci ar fi prea puțin pentru ce inseamnă el în viața mea, ca și în viața altora, trecuți, prezenți sau viitori.

E povestea unui destin, a unui simbol, e o metaforă pe care viața ne provoacă să o înțelegem și să o urmăm…”

M-am oprit la capătul acestor rânduri scrise tremurat și nesigur și mi-am dus mâna la ochi, încercând să șterg lacrima care-mi aluneca alene pe obrazul stâng. Mâna îmi tremura și întind lacrima pe obrazul zbârcit de vreme, de viață, de singurătate. Îmi scot ochelarii și îi șterg, cu o rutină exersată de-a lungul unei jumătăți de veac. Gândurile îmi aleargă în trecut, în vremea când l-am cunoscut pe Mircea, în anii petrecuți împreună și frânturi de imagini mi se perindă pe dinaintea ochilor cu o viteză amețitoare. Îmi e greu de fiecare dată să mă întorc în trecut, căci lângă Mircea timpul e parcă scos din istorie, din devenire și suspendat într-o lume abisală, ale cărei dimensiuni sfidează promiscuitatea prezentului.