Călăreții Apocalipsei (roman esoteric)

„În Ceruri, îngerii Domnului fremătau de emoţie, aripile lor de lumină vibrândă manifestând neliniştea şi încântarea dinaintea aşteptării. Nu aveau loc la masa Tatălui şi nu aveau acces la informaţiile care urmau a se transmite pe linie ierarhică, dar ştiau că acum urma a se alege Călăreţii. Era o legendă care dăinuia în toate universurile şi pe care acum o trăiau, devenea viaţă, devenea materie. În sfârşit, o idee devenea timp, devenea alegere, devenea punct de încercare: precum în cer, aşa şi pe pământ?!
Tatăl chemă înaintea Consiliului 3 dintre Fiii Săi: Iisus, Ioan şi Pavel.
— Voi, Fiii Mei, aţi fost aleşi pentru această misiune.
Cei trei scrutară consiliul înţelepţilor, şi din privirile lor pline de iubire înţeleseră că Bătrânii aveau deplină încredere în ei. Iisus îngenunche înaintea Părintelui:
— Tată?!
Tatăl îi făcu semn să se ridice:
— Spune, Fiule.
— Tată, fie-mi îngăduit să îl aleg eu pe cel de-al patrulea.
Tatăl privi spre Consiliu. Fiecare dintre cei 24 de Bătrâni încuviinţă printr-o înclinare a frunţii. Tatăl îl privi pe Iisus, întrebător:
— Pe cine vei lua cu tine, Fiule? Ştii că dinainte de timpuri stă scris: fiecare dintre voi trei îşi va îndeplini misiunea, dar, în cele din urmă, cel mai încercat dintre toţi va fi cel de-al patrulea. De el va depinde sfârşitul…
Iisus privi în jos, încercând să se reculeagă pentru o clipă, şi în acea tăcere completă a spiritului să îşi audă propria şoaptă lăuntrică. O lacrimă alunecă pe chipul său de lumină:
— Cel de-al patrulea Călăreţ va fi Vezina.
Cei 24 de Bătrâni oftară, dar votul lor fusese dat, iar hotărârea fusese luată. Doar Tatăl putea decide altfel. Bătrânii ar fi ales pentru o misiune atât de importantă un spirit care nu dăduse greş niciodată, care nu se abătuse niciodată de la calea luminii, care nu avusese niciodată ezitări. Iisus le scrută chipul şi înţelese:
— Sfinţi Înţelepţi, văd că nu aprobaţi alegerea făcută. Solomon se ridică în picioare, iar vocea-i serenă scrută eterul:
— Cu toată inima, nu, Fiule. Vezina e poate cea mai mare dezamăgire a noastră. Să lăsăm o astfel de misiune pe mâinile unui spirit atât de decăzut?
Iisus insistă:
— Tată?!”