Nu m-am născut din spuma mării
Nu sunt un om fără trecut
Și nu o să te dau uitării
Lumina mea de început.
Sunt tot ce fiecare clipă
A pus în mine pas cu pas
Și n-o să mă grăbesc în pripă
Să neg ce-am fost și ce-am rămas.
Nu m-am născut din spuma mării
Ci din al lacrimilor plâns
Și nu o să cedez mirării
A ce am fost și ce-am ajuns.
Eu sunt Capela ta Sixtină
A fiecărui tu ce-ai fost
Țin bine pe a mea retină
Culoare, lacrimă și rost.
Nu m-am născut din spuma mării
Chiar dacă mă înalț spre cer
Păstrez pe buze gustul sării
Alături de al tău mister.
Te voi purta în al meu suflet
Pe fiecare tu ce-ai fost
Te voi purta în al meu zâmbet
Căci totul a avut un rost.
Te voi purta printre comete
Te voi purta în absolut
Nu m-am născut din spuma mării
Nu voi nega al meu trecut.
În timp ce mă transform în soare
În timp ce zbor și mă ridic
Eu știu că-n mine este mare
Si foc și apă și nimic.
Nu m-am născut din spuma mării
Ci din cuvânt și din suspin
Din plânsul cel prelung al zării
Al fiecărei zile chin.
M-ai făurit în focul nopții
M-ai modelat și înălțat
Nu m-am născut din spuma mării
Ci din metalul transformat.
Eu focul tău îl port în mine
Sunt aurul alchimizat
Tu ai știut să uiți de tine
Nu te transform în gând uitat.
În timp ce mă ridic spre stele
Te port în mine spre zenit
Nu m-am născut din spuma mării
Ci din al vieții răsărit.
RA
