Este o întrebare pe care mi-o pun de mult timp, și probabil că ți-ai pus-o și tu.
Odată cu revelarea răspunsului, am înțeles, în sfârșit, că sunt unul, și o spun fără vreo urmă de infatuare, cu atât mai mult cu cât de un an de zile unii dintre cursanții mei folosesc acest apelativ la adresa mea, și sincer nu l-am integrat, și m-am tot numit ”trainer”, ”facilitator”, ”ghid” șamd. Nu mi-l asum sau arog nici acum, doar am înțeles și acceptat în ființa mea că sunt un maestru. Cum am ajuns aici?
Am înțeles în sfârșit ce definește în cel mai înalt grad un adevărat maestru: dedicarea și capacitatea de a servi. Iisus le-a spălat picioarelor ucenicilor, înainte de Cina cea de Taină. Acesta este cel mai înalt exemplu de servire, după cum este și ruperea pâinii și impărtășirea lor la acea cină, precum și oferirea Duhului Sfânt. Toate aceste fațete fac parte din a servi.
A servi nu este umilire, este dăruire. Este smerenie. Este iubire față de ființa celui pe care îl servești, este grijă, este punerea întregii tale ființe în slujba binelui aproapelui, cu tot ceea ce ești, cu tot ceea ce poți, pentru binele lui cel mai înalt. A servi înseamnă uneori și să cerți, nu doar să mângîi, dacă asta cere situația și momentul, dar în general înseamnă să dăruiești, cu smerenie și iubire și grijă totală, cu blândețe, cu tandrețe, ținând sufletul celuilalt în mâinile tale. Asta înseamnă să fii cu adevărat un maestru și am realizat că asta sunt eu. Sunt așa pentru ca aceasta este natura mea. Nu am cerut să fiu așa, nu am lucrat să fiu așa. M-am născut și sunt ceea ce sunt.
Și înțeleg acum că doar cei care servesc cu adevărat, în acest înțeles, sunt cu adevărat maeștri spirituali. Restul sunt doar oameni cu diverse talente, abilități, puteri, cunoaștere, cu o anumită energie, inspirație, dar pentru care propria vanitate, orgoliu, imagine sunt pe primul plan. Pentru acești oameni activitatea lor este despre ei, despre cât de grozavi sunt ei, despre cât de știutori sau inteligenți sunt, cât de frumoși sau atrăgători sunt ei, despre cât de sclipitori sunt: ”iată ce grozav(ă) sunt, cădeți pe spate în admirație, aplaudați-mă, adulați-mă!”. Este despre ei, ego-ul lor, orgoliul lor. Acești oameni NU sunt maeștri și nu vor fi niciodată.
În cazul unui mastru nu este despre el, ci despre VOI. Despre a vă servi pe voi, cu tot și prin tot ceea ce este el.
Este cea mai simplă diferență, cea mai clară și una care nu poate fi mimată, în această lume în care totul se copiază, imită, mimează. Trăim într-o lume a măștilor, cele medicale au venit doar să exprime în plan fizic și exterior cum trăim cei mai mulți dintre noi: purtând diverse măști, pentru a părea altceva decât suntem. Dar oricât ai încerca să mimezi așa ceva, pe termen lung nu ține. Oamenii simt. Îți simt energia. Simt dacă servești în mod autentic sau nu.
În ce mă privește, știu ce sunt, și prin ceea ce sunt, sunt un maestru. Dar mai înainte de toate, sunt cel care trăiește pentru a servi.
RA, fondator School of Light
schooloflight.ro
Pagina oficială: www.facebook.com/alexandruraducanuRA