Cu mulți ani în urmă mi-am luat licența de scufundări avansate. Partea de teorie se preda în paralel cu practica. În prima sau a doua zi, înainte să facem prea multă teorie, s-a făcut o scufundare în condiții ostile. Ploaie, vânt, valuri mari. Am ajuns la 40 metri adâncime și m-am chinuit vreun minut sau două să merg împotriva unui curent subacvatic foarte puternic. Nu înaintam deloc și am obosit. Am decis să renunț și să consult indicatorul care îmi arăta cât oxigen mai am. Trebuie să fi fost sub apă de puține minute. Poate 5, poate 10. În mod normal ai 200 bar, care îmi ajungeau înainte pentru a sta sub apa 45-50 min, poate o oră. Acum, la mai puțin de 10 minute, eram deja la sub 50 bar. Era foarte grav.
Din apă nu poți să ieși ca racheta, altfel îți explodează plămânii. E necesară și o oprire de siguranță la 5 metri, unde trebuie să stai 3-5 min. Nu aveam aer pentru toate astea. Îi arăt instructorului și pornim spre suprafață cu grupul. Toți erau scufundători cu experiență cu excepția mea. Pe la jumătatea urcușului trebuie să mai fi avut 20 bar. Eram deja ușor panicat. Instructorul mă oprește și scrie ceva cu o cretă specială pe o tăblie pe care o avea pe braț. Așteptam înfrigurat, credeam că scrie ceva de viață și de moarte. M-am uitat să văd mesajul. Scrisese : „ai văzut pisica aia de mare?!” sau așa ceva. I-am zis în gând ceva de dulce și lui și tuturor pisicilor de mare!!!
Mai aveam 10 bar de oxigen. A trebuit sa ies la suprafață pe zero, și să merg cocoțat pe furtună pe niște parâme așezate între vase. Am ajuns pe alt vas decât al meu. După ce m-am liniștit am înțeles unde greșisem. Nu parcursesem teoria care spunea, conform legilor fizicii, că oxigenul se înjumătățește cu fiecare 10 metri pe care îi cobor. 200 bar îmi ajungeau 50 min la 10 metri adâncime, dar nu la 40 de metri. Acolo îmi ajungeau doar câteva minute. Și am „mâncat” și mult oxigen înotând contra curentului. Nu știu dacă real puteam să mor sau nu. Probabil că instructorul mi-ar fi dat din aerul lui la o situație extremă. Dar exemplul acesta cu presiunile se aplică și în spiritualitate.
Cu cât stai mai „sus” ca vibrație, cu atât consumi mai puțină energie (oxigen) în gestionarea vieții tale. Cu cât cobori ca vibrație prin alegeri greșite, păcate, încălcări de legi divine sau pur și simplu erori de judecată, cu atât la acel nivel jos de vibrație consumi enorm de multă energie (oxigen), iar opțiunile ți se împuținează. Variantele de viitor se schimbă. Intri într-o spirală negativă. Nu consumi aceeași energie și lumină internă stând în vibrație înaltă versus joasă. Dacă ești forțat de viață să te „scufunzi” în vibrații sau conjuncturi sau companii proaste, stai cât mai puțin acolo, ca să îți ajungă „oxigenul” să te și întorci. Altfel, riști să rămâi acolo mult timp, sau pentru totdeauna.
Hai să dau un exemplu de viață concret ca să nu fie prea abstract. Să spunem că din diverse motive accepți în viață ta erotică o persoană nepotrivită ca vibrație. Stai cât mai puțin în compania ei. Văzut, plăcut, plecat. Nu petrece nopți, nu petrece weekenduri, nu te muta împreună șamd. Stând puțin, poate mai poți sa ieși „la suprafață”. Stând mult, te duci la nivelul ei și la fund.
RA, fondator School of Light